Cercei si Brose din FIMO

Astazi am tot inotat printre iceberguri de fel si fel de sentimente.(asa ca alte idei mai reusite de atat n-au fost in stare sa cada...au tot stat acolo aninate de aia cativa neuroni ce mai erau inca treji dupa noaptea de ieri petrecuta cu mausul intr-o mana si kilu de ciocolata in cealalta :D)

Asa..si ca tot va ziceam de sentimentele alea(sigur nu erau de la ciocolata)hai sa va spun de la ce erau...am fost acum vreo 2 zile prin mol(nu benzinaria)..ala cu multe vitrine si chestii "de firma",si cum ma tot plimbam eu pe acolo dupa un cadou "cica"...m-a rapus un virus EMO.Am venit repede acasa si am deschis leptopu sa vad ce medicamente as putea lua ca sa-mi treaca....si sa vedeti ce am gasit( ....exact cum banuiam...Micul Virus EMO..nu chiuleste de la scoala ca s-o arda barbar prin Plazza!):

"Termenul de emo-kid vine de la copil emotional. “Emo” este, de fapt, starea pe care persoana ce se considera astfel o are datorita unor deceptii peste care nu a putut trece. Aceste persoane sunt adolescenti intre 13-19 ani, insa putem intalni si persoane peste 20 de ani care se considera emo. La inceputul perioadei “emo” (1985-1994) termenul era folosit in muzica, fiind un subgen al muzicii rock. Ascultatorii acestui gen erau adolescenti cu probleme mai mult sau mai putin inchipuite, cei care se considerau neintelesi si care se exilau de restul persoanelor, mutilandu-se cu diverse obiecte,de cele mai multe ori alegand sa-si taie venele. "